021-318.69.60

< ÎNAPOI

Propunere Act Normativ: Asigurarea de Raspundere Comerciala pentru Incapacitate de Plata

26.11.2014 21:31 | Articol

Propunere Act Normativ: Asigurarea de Raspundere Comerciala pentru Incapacitate de Plata

ASIGURAREA DE RÄ‚SPUNDERE COMERCIALÄ‚

PENTRU INCAPACITATE DE PLATÄ‚

PROPUNERE DE ACT NORMATIV *

CUI SE APLICÄ‚

Art. 1. Procedurile privind asigurarea de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, instituite prin prezentul act normativ, se aplică societăţilor comerciale astfel cum acestea sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în scopul acoperirii riscului de a intra în incapacitate de plată urmare a unui blocaj financiar, astfel cum această stare este definită în prezentul act normativ. Fac excepÅ£ie de la această obligaÅ£ie societăţile comerciale, care prin raportare la anumite situaÅ£ii speciale în care se află – acestea ÅŸi/sau asociaÅ£ii/acÅ£ionarii ÅŸi/sau administratorii societăţii – îndeplinesc anumite condiÅ£ii, expres menÅ£ionate în prezentul act normativ.

MOTIVELE PENTRU CARE PREZINTÄ‚ INTERES, CU REFERIRE EXPRESÄ‚ LA FINALITATEA OPTIMIZÄ‚RII FLUXURILOR COMERCIALE

Art. 2. Măsurile aplicate în cadrul procedurilor reglementate de prezentul act normativ urmăresc protejarea intereselor legitime ÅŸi a drepturilor comercianÅ£ilor ce desfăşoară acte de comerÅ£.

Prezentul act normativ reglementează procedura asigurării obligatorii având ca obiect acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată urmare a unui blocaj financiar al debitorilor contractanÅ£i, titulari ai poliÅ£ei – denumiÅ£i în prezentul act normativ debitori asiguraÅ£i, în desfăşurarea de acte juridice de comerÅ£, în vederea oferirii unui climat de siguranţă în favoarea comercianÅ£ilor creditori în scopul realizării creanÅ£elor acestora, într-un termen rezonabil, astfel încât să nu fie afectate fluxurile comerciale existente.

În relaÅ£iile comerciale, PoliÅ£a ARCIP poate reprezenta un instrument de substituire a unei garanÅ£ii cu referire la executarea unor obligaÅ£ii contractuale.

DEFINIÅ¢IA TERMENILOR FOLOSIÅ¢I

Art. 3. În sensul prezentului act normativ, termenii ÅŸi expresiile de mai jos au următoarele înÅ£elesuri:

a) incapacitate de plată – acea stare determinată de un blocaj financiar, în care se află societăţile comerciale, indiferent de forma de organizare ÅŸi tipul de proprietate, care au obligaÅ£ii restante, evaluabile în bani, a căror scadenţă a fost depăşită cu 90 de zile calendaristice. IminenÅ£a incapacitătii de plată poate fi prezumată de către creditor după trecerea unui termen de 60 de zile calendaristice de la data scadenÅ£ei debitului, ceea ce confirmă starea de dificultate a debitorului asigurat. În acest sens, creditorul va transmite debitorului său o notificare de plată a datoriei scadente, informându-l de intenÅ£ia sa de a se adresa asigurătorului în vederea recuperării creanÅ£ei datorate.             

b) contract de asigurare pentru răspunderea comercială pentru incapacitate de plată (Contract ARCIP) – contract comercial în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească creditorilor debitorului asigurat, astfel cum aceÅŸtia sunt definiÅ£i prin prezentul act normativ, despăgubirea totală sau parÅ£ială pentru prejudiciile produse ca urmare a producerii riscului asigurat, în condiÅ£iile ÅŸi în limitele stabilite de prezentul act normativ ÅŸi, după caz, ale celorlalte clauze înscrise în poliţă sau în contractul de asigurare;

c) poliţă de asigurare pentru acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată – înscrisul care atestă încheierea Contractului ARCIP;

d) acte de comerÅ£ asigurate – actele de comerÅ£ care se desfăşoară în conformitate cu legislaÅ£ia din România ÅŸi îndeplinesc condiÅ£iile menÅ£ionate în prezentul act normativ spre a fi acoperite prin PoliÅ£a ARCIP;

e) societate de asigurare – asigurătorul astfel cum acesta este definit la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare ÅŸi supravegherea asigurărilor, cu modificările ÅŸi completările ulterioare;

f) debitor asigurat – persoana juridică asigurată, deÅ£inătoare a unei poliÅ£e/contract de asigurare pentru acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată, întocmită/întocmit în baza dispoziÅ£iilor prezentului act normativ;

g) creditori ai debitorului asigurat – beneficiari ai contractelor de asigurare, ale căror creanÅ£e nu au fost onorate de debitorul asigurat ÅŸi care sunt îndreptăţiÅ£i să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un Contract ARCIP, în conformitate cu dispoziÅ£iile prezentului act normativ;

h) creanÅ£e de asigurări – sumele cuvenite creditorilor unui debitor asigurat, care rezultă dintr-un contract de asigurare, până în limita sumelor rezervate pentru aceÅŸti creditori;

i) persoană semnificativă – administratorul ÅŸi/sau conducerea executivă a debitorului asigurat;

j) acÅ£ionar semnificativ – orice persoană care, nemijlocit ÅŸi singură sau, după caz, prin intermediul ori în legătură cu alte persoane, exercită drepturi ce decurg din deÅ£inerea unor acÅ£iuni care, cumulate, reprezintă cel puÅ£in 10% din capitalul social al debitorului asigurat sau îi conferă acestuia cel puÅ£in 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a asociaÅ£ilor/acÅ£ionarilor ori care, după caz, dau posibilitatea acestei persoane să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii debitorului asigurat în cadrul căreia are poziÅ£ia semnificativă, astfel cum acesta este definit la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare ÅŸi supravegherea asigurărilor, cu modificările ÅŸi completările ulterioare;

k) întreprinderea/societatea – persoana juridică ce desfăşoară o activitate economică în mod organizat, permanent ÅŸi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice ÅŸi informaÅ£ie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile ÅŸi în condiÅ£iile prevăzute de lege;

l) întreprinderea/societatea în dificultate este persoana juridică al cărei potenÅ£ial de viabilitate managerială ÅŸi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar care execută sau este capabilă să execute obligaÅ£iile exigibile;

m) Arhiva Electronică de CreanÅ£e Asigurate – denumită în continuare Arhiva,  bază de date unică la nivel naÅ£ional, care asigură înscrierea creanÅ£elor direct evaluabile în bani, având valori de peste 1.000 lei fiecare, rezultate din actele de comerÅ£ asigurate.

CONDIÅ¢II DE GARANTARE PENTRU DEBITORI

LIMITE DE GARANTARE A ACTELOR COMERCIALE

Art. 4. Societăţile comerciale care desfăşoară acte de comerÅ£ pe teritoriul României, au obligaÅ£ia să se asigure pentru cazurile de răspundere comercială pentru incapacitate de plată ÅŸi să menÅ£ină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Fac excepÅ£ie de la această obligaÅ£ie societăţile comerciale despre situaÅ£ia cărora există menÅ£iuni exprese în prezentul act normativ, ca neputând beneficia de dreptul de a încheia o asemenea asigurare.

Art. 5. La încheierea precum ÅŸi cu ocazia derulării actelor juridice de comerÅ£, comercianÅ£ii au obligaÅ£ia prezentării, la cererea contractantului a dovezii existenÅ£ei unei asigurări de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, în condiÅ£iile prezentului act normativ.

Contractul de asigurare atestă existenÅ£a asigurării de răspundere comercială pentru incapacitate de plată. Încheierea contractului de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată se poate dovedi ÅŸi cu poliÅ£a de asigurare.

Art. 6. Societăţile comerciale, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, au obligaţia efectuării tuturor plăţilor datorate către orice creditor, inclusiv cele pentru achitarea obligaţiilor cu orice titlu către stat.

Debitorul asigurat se obligă la un comportament comercial adecvat, caracterizat prin prudenÅ£ialitate, fără să se supună unor riscuri nemotivate de o înaltă amploare, de natură să ducă în mod vădit la starea de încetare de plăţi ÅŸi blocaj financiar.

Art. 7. Asigurătorul are dreptul să verifice – ori de câte ori consideră necesar – situaÅ£iile financiare centralizatoare ale debitorului asigurat, dar fără ca prin asemenea proceduri activitatea comercială curentă a celui verificat să sufere întârzieri. În acest sens debitorul asigurat se obligă să pună la dispoziÅ£ia asigurătorului documentele financiar contabile solicitate de reprezentanÅ£ii acestuia, relevante pentru indicatorii care stau la baza validării poliÅ£ei. În situaÅ£ia în care asigurătorul va considera necesar, va putea solicita efectuarea de verificări suplimentare în vederea stabilirii concordanÅ£ei între datele contabile rezultate din documentele prezentate ÅŸi situaÅ£ia de fapt.

Prin Contractul ARCIP se va asigura confidenţialitatea datelor şi informaţiilor transmise de către comerciant asigurătorului său.

Prin norme metodologice se vor stabili documentele financiar contabile care pot fi solicitate de către asigurător cu ocazia efectuării unei verificări.

Art. 8. În sensul prezentului act normativ, se stabilesc următoarele limite de garantare a activităţii comerciale a debitorului asigurat, reprezentând suma maximă ce poate face obiectul unei despăgubiri survenite în condiÅ£iile ARCIP:

(i) Pentru debitorii asiguraţi care au depus o primă situaţie financiară: Cifra de Afaceri a debitorului asigurat, pe anul precedent, fără ca suma maximă să poată depăşi 100 x Valoarea Capitalului Social;

(ii) Pentru debitorii asiguraţi care nu au depus o primă situaţie financiară: 5 x Valoarea Capitalului Social.

Calculul limitelor sumelor asigurate, se vor face prin raportare la anumiţi indici ai debitorului asigurat, astfel:

Suma minimă ce poate face obiectul unei despăgubiri survenite în conditiile intervenirii unui eveniment asigurat prin PoliÅ£a ARCIP, este echivalentul in Lei a 200 EURO.

Art. 9. Prima de asigurare se plăteÅŸte semestrial/anual iar valoarea acesteia va fi de 0,55% din valoarea cifrei de afaceri pe anul anterior încheierii PoliÅ£ei ARCIP – pentru debitorii asiguraÅ£i care au depus cel puÅ£in o situaÅ£ie financiară, respectiv de 0,55% x 5 x Valoarea Capitalului Social pentru cei care nu au depus încă asemenea situaÅ£ii financiare la instituÅ£iile abilitate.

Art. 10. În considerentele menÅ£ionate in art. 9 de mai sus, pentru toate poliÅ£ele ARCIP încheiate de debitori asiguraÅ£i ai căror cifră de afaceri pe anul anterior încheierii acesteia depăşeÅŸte echivalentul în Lei a 750.000 EURO, debitorul asigurat va fi obligat să apeleze la o firmă specializată în vederea efectuării unui audit financiar, raportul de audit urmând să fie prezentat asigurătorului.

Astfel, auditul trebuie efectuat anterior depunerii bilanÅ£ului, orice asigurare devenind valabilă, în condiÅ£iile în care Contractul ARCIP a fost semnat, doar după data depunerii bilanÅ£ului.

Art. 11. În plus faţă de cele menÅ£ionate mai sus în prezentul act normativ, pentru ca un act de comerÅ£ să facă obiectul despăgubirii aferente poliÅ£ei ARCIP, debitorul asigurat trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiÅ£ii:

(i) să nu fie înregistrat cu fapte în centrala riscurilor bancare în ultimul an calendaristic – cu referire la un incident major, respectiv în ultimele 3 luni – cu referire la un incident minor;

(ii) să nu aibă datorii către bugetul consolidat de stat mai vechi de 30 de zile, de la data la care există obligaţia persoanei juridice de raportare, chiar dacă asemenea raportări nu au fost efectuate;

(iii) să nu conteste obligaÅ£ia de plată, astfel cum este reclamată de către creditor, invocând că aceasta nu este certă ÅŸi/sau lichidă ÅŸi/sau exigibilă;

(iv) să aibă minim câte un salariat (alÅ£ii decât cei care au ÅŸi calitatea de asociat/acÅ£ionar în societatea respectivă), angajat cu norma întreagă de muncă, pentru fiecare nivel al cifrei de afaceri de 150.000 EURO.

Art. 12. În cazul în care valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat depăşeÅŸte valoarea echivalentului în lei a sumei de 250.000 EURO, prin Contractul ARCIP asigurătorul poate solicita acÅ£ionarilor/asociaÅ£ilor debitorului asigurat constituirea unei garanÅ£ii reale mobiliare având ca obiect acÅ£iunile/părÅ£ile sociale emise de debitorul asigurat, în scopul oferirii unei garanÅ£ii suplimentare în favoarea asigurătorului pentru situaÅ£ia intervenirii unui eveniment asigurat. Dacă oricare dintre acÅ£ionarii/asociaÅ£ii debitorului asigurat refuză constituirea garanÅ£iei reale mobiliare având ca obiect acÅ£iunile/părÅ£ile sociale deÅ£inute, asigurătorul va avea dreptul să limiteze, în cazul intervenirii evenimentului asigurat, acordarea sumei asigurate la valoarea echivalentului in Lei a 250.000 EURO, în acest sens fiind înscrisă ÅŸi menÅ£iune în Arhivă.

Art. 13 Oricare din următoarele situaţii, pot fi considerate de către asigurător a fi de natură să majoreze riscul asigurat:

(i) creÅŸterea cifrei de afaceri cu 30 % peste valoarea avută în vedere de către asigurător cu ocazia semnării Contractului ARCIP. Astfel, dacă în perioada de derulare a Contractului ARCIP, un nou bilanÅ£ al activităţii debitorului asigurat se depune la administraÅ£ia financiară, rezultând o diferenţă cu peste 30 % a cifrei de afaceri avută în vedere de către asigurător la momentul încheierii unui asemenea contract, asigurătorul va putea considera că a intervenit majorarea riscului asigurat;

(ii) realizarea oricărei cesiuni având ca obiect acÅ£iuni/părÅ£i sociale emise de debitorul asigurat;

(iii) schimbarea unui administrator/consiliului de administraţie al debitorului asigurat;

(iv) realizarea prin orice modalitate a unor proceduri care au ca efect divizarea unui debitor asigurat sau fuziunea cu acesta.

Art. 14. Sunt exceptate de la încheierea Contractului ARCIP, neputând beneficia de drepturile de a-i fi garantate actele de comerÅ£ printr-o asemenea asigurare comercială obligatorie, următoarele categorii de societăţi comerciale:

(i) societăţile comerciale împotriva cărora există pronunÅ£ată o hotărâre irevocabilă de condamnare pentru infracÅ£iuni economice;

(ii) societăţile comerciale împotriva cărora a fost deschisă procedura insolvenÅ£ei anterior solicitării de încheiere a contractului de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, ÅŸi s-a dispus intrarea în faliment, în condiÅ£iile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenÅ£ei. După deschiderea procedurii insolvenÅ£ei, doar aprobarea expresă a unui plan de reorganizare confirmă asigurate actele de comerÅ£ încheiate după introducerea cererii de deschidere a unei asemenea proceduri;

(iii) societăţile comerciale care se află în una din următoarele situaÅ£ii: dacă societatea comercială ÅŸi/sau acÅ£ionarii/asociaÅ£ii sau administratorii acesteia au fost condamnaÅ£i definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înÅŸelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracÅ£iuni de fals ori infracÅ£iuni prevăzute în Legea concurenÅ£ei nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori solicitării de încheiere a Contractului ARCIP;

(iv) societăţile comerciale care se află în una din următoarele situaÅ£ii: dacă societatea comercială ÅŸi/sau administratorii acesteia au înscrise fapte în cazierul fiscal, potrivit OrdonanÅ£ei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare.

Faţă de cele menÅ£ionate în alineatul precedent, la momentul încheierii Contractului ARCIP, reprezentanÅ£ii societăţilor comerciale vor semna declaraÅ£ii pe proprie răspundere cu privire la (ne)/existenÅ£a vreuneia dintre situaÅ£iile prezentate. La solicitarea asigurătorului, aceÅŸtia vor putea fi obligaÅ£i să prezinte anumite documente suplimentare de natură să confirme că societatea comercială ÅŸi/sau acÅ£ionarii/asociaÅ£ii ÅŸi/sau administratorii acesteia nu se află sub incidenÅ£a vreunei asemenea situaÅ£ii.

În situaÅ£ia în care, la data încheierii actului comercial, debitorul asigurat se află în una din situaÅ£iile menÅ£ionate mai sus în alin. 1, dar nu îl informează despre aceasta pe contractantul său, iar în perioada de derulare contractuală dintre cei doi, debitorul asigurat intră în incapacitate de plată, societatea asiguratoare va fi obligată la plata despăgubirilor în limita sumei asigurate, dar ulterior va avea dreptul de a se îndrepta împotriva debitorului asigurat ÅŸi/sau acÅ£ionarilor/asociaÅ£ilor acestuia ÅŸi/sau administratorilor acestuia, care se dovedesc a fi vinovaÅ£i de situaÅ£ia respectivă.

Art. 15. Orice creditor va fi îndreptăţit să-ÅŸi înregistreze creanÅ£a într-o arhivă de creanÅ£e, ce va fi creată special în acest scop. Înscrierile în Arhivă vor putea fi realizate indiferent de limita sumei asigurate de către debitorul asigurat. TotuÅŸi, peste valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat, orice înscriere devine eligibilă a fi recuperată doar în momentul eliberării debitorului de alte obligaÅ£ii valabile înscrise anterior în Arhivă. Nu există o altă ordine de preferinţă în eliberarea sumei asigurate, decât cea determinată de data înscrierii.

Înscrierea în Arhivă nu conferă validitate unei creanÅ£e lovite de nulitate, astfel încât, dacă în realitate nu există un act de comerÅ£ asigurat, înscrierea respectivă nu va produce nici un efect.

Dacă valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat depăşeÅŸte valoarea echivalentului în lei a sumei de 250.000 EURO, înscrierea în Arhivă devine obligatorie.

Art. 16. În cazul în care creditorul acceptă să intre într-o relaÅ£ie contractuală fără a solicita dovada existenÅ£ei unei asemenea asigurări de răspundere comercială, iar debitorul nu are încheiată o asemenea asigurare – chiar dacă în conformitate cu dispoziÅ£iile prezentului act normativ era obligat la aceasta – creditorul va suporta întregul risc al neîndeplinirii de către debitorul său a obligaÅ£iilor sale contractuale, creditorul având posibilitatea să se folosească de toate mijloacele legale în scopul recuperării de la debitorul său, pe calea dreptului comun, a unui asemenea prejudiciu.

Art. 17. Actele de comerÅ£ ale debitorului asigurat având ca obiect creditări efectuate de către acÅ£ionarii/asociaÅ£ii acestuia nu sunt acoperite prin asigurarea oferită de PoliÅ£a ARCIP.

Art. 18. Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiÅ£iile de plată, durata asigurării, facilităţile ÅŸi penalizările aplicabile asiguraÅ£ilor, criteriile ÅŸi condiÅ£iile pentru acordarea sau retragerea autorizaÅ£iei, alte restrângeri cu privire la persoanele care au obligaÅ£ia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, dacă este cazul, precum ÅŸi alte informaÅ£ii referitoare la acest tip de asigurare.

Art. 19. Despăgubirile se plătesc de către asigurător direct creditorilor prejudiciaţi.

Despăgubirile nu pot fi urmărite de terÅ£i, alÅ£ii decât creditorii asiguratului debitor. Astfel, asemenea despăgubiri vor putea fi urmărite de creditori, în limita creanÅ£elor datorate acestora, înscrise sau nu în Arhivă, având prioritate cele înscrise ÅŸi respectându-se ordinea unei asemenea înscrieri, conform celor menÅ£ionate în prezentul act normativ.

Art. 20. Odată cu încasarea în numerar a despăgubirii, creditorii prejudiciaÅ£i de către debitorul asigurat vor declara în scris că ÅŸi-au recuperat creanÅ£ele înscrise în Arhivă ÅŸi că nu mai au nici o pretenÅ£ie de la asigurătorul de răspundere comercială ÅŸi nici de la debitorul asigurat în legătură cu sumele înscrise în mod valabil în Arhivă.

Art. 21. În situaÅ£ia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere comercială direct în contul bancar al creditorului prejudiciat, acesta se consideră a fi integral despăgubit dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere comercială eventualele obiecÅ£ii referitoare la cuantumul despăgubirii.

Împreună cu efectuarea plăţii în contul creditorului prejudiciat, asigurătorul va notifica creditorul, în scris – la adresa sediului social, astfel cum acesta este declarat la Oficiul NaÅ£ional al Registrului ComerÅ£ului – despre efectuarea unei asemenea plăţi.

Art. 22. Chiar dacă asemenea plăţi, în numerar sau prin virament bancar, au fost realizate de către asigurător, creditorii îÅŸi păstrează dreptul de a-i acÅ£iona pe debitori pe calea dreptului comun cu referire la orice sume datorate ÅŸi scadente rezultate din contractul comercial încheiat, neînscrise în Arhivă ori neplătite de către asigurător, indiferent de motivul pentru care o asemenea plată nu a fost realizată.

Art. 23. Suma asigurată în baza Contractulului ARCIP, va acoperi doar preÅ£ul real ÅŸi serios, menÅ£ionat în oricare ÅŸi toate contractele comerciale încheiate de către debitorul asigurat, astfel cum acesta este ÅŸi înscris în Arhivă, în condiÅ£iile în care sunt respectate celelalte cerinÅ£e menÅ£ionate in prezentul act normativ.

Art. 24. Fiecare act de comerÅ£ materializat printr-un contract comercial va avea expres menÅ£ionată valoarea de asigurare ARCIP la care creditorul are dreptul în cazul intervenirii evenimentului asigurat în baza unei PoliÅ£e ARCIP, astfel: „În scop ARCIP valoarea contractului se stabileÅŸte a fi de ______ lei”.

Această valoare de asigurare ARCIP este ÅŸi valoarea care va fi avută în vedere cu ocazia înscrierii creanÅ£ei creditorului în Arhivă, respectiv valoarea la care se va realiza despăgubirea creditorului conform prezentului act normativ.

Părţile contractante la actul de comerţ asigurat pot agrea valori ARCIP diferite, pentru prestaţiile fiecăreia dintre acestea.

Art. 25. Asigurătorul va fi obligat la plata sumelor asigurate, datorate în favoarea creditorilor debitorului asigurat, chiar dacă asemenea creanÅ£e nu au fost înscrise în Arhivă, dacă valoarea totală a sumelor înscrise în mod valabil în Arhivă nu atinge valoarea sumei asigurate.

Art. 26. Asigurătorul poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la debitorul asigurat.

În relaÅ£ia dintre părÅ£ile semnatare, Contractul ARCIP reprezintă titlu executoriu.

Art. 27. În situaÅ£ia în care asigurătorul, indiferent de motiv, nu a reuÅŸit recuperarea sumelor plătite drept despăgubiri în favoarea oricărui ÅŸi tuturor creditorilor, de la debitorul asigurat, asigurătorul poate recupera sumele plătite de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

(i) starea de incapacitate de plată a fost produsă de către debitorul asigurat, cu intenţie;

(ii) starea de incapacitate de plată a fost determinată de acte încheiate de persoanele semnificative sau/ÅŸi de acÅ£ionarii semnificativi ai debitorului asigurat, în cadrul căruia deÅ£in această calitate, în anul anterior intrării asiguratului în această stare. Fără a avea caracter limitativ, asemenea acte se pot referi la:

(a)                  acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepÅ£ia sponsorizărilor în scop umanitar derulate conform dispoziÅ£iilor legale;

(b)                  acte încheiate cu un acÅ£ionar ce deÅ£ine cel puÅ£in 5% din acÅ£iunile debitorului asigurat;

(c)                   acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere ÅŸi supraveghere al debitorului asigurat;

(d)                  acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu debitorul asigurat. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

- deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale debitorului asigurat;

- este permanent legată de debitorul asigurat prin intermediul unei relaÅ£ii de control sau, după caz, înfăptuieÅŸte o politică comună faţă de aceasta;

- exercită atribuţii de control asupra debitorului asigurat;

(e)                  acte încheiate cu intenÅ£ia părÅ£ilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către asigurător ÅŸi/sau creditori sau de a le leza în orice mod interesele legitime ÅŸi drepturile acestora.

În plus faţă de situaÅ£iile prezentate in alineatul precedent, asigurătorul va avea dreptul de a se îndrepta împotriva organelor de conducere ÅŸi/sau supraveghere din cadrul societăţii debitorului asigurat, precum ÅŸi împotriva oricărei alte persoane care a cauzat starea de incapacitate a debitorului asigurat, prin una dintre faptele menÅ£ionate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenÅ£ei.

Art. 28. Debitorul asigurat răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului asigurătorului de a se îndrepta cu succes împotriva celor răspunzători de producerea prejudiciului.

Art. 29. În situaÅ£ia în care asigurătorul nu reuÅŸeÅŸte să recupereze de la persoanele menÅ£ionate mai sus, respectiv de la debitorul asigurat ÅŸi/sau de la persoanele care se fac vinovate de starea de incapacitate de plată în care se regăseÅŸte debitorul asigurat, asigurătorul are posibilitatea, pe calea dreptului comun, de a recupera sumele plătite drept despăgubiri de la debitorii debitorului asigurat.

O asemenea recuperare va putea avea loc – asigurătorul având dreptul de a se substitui în drepturile debitorului asigurat atât în mod direct cât ÅŸi pe cale judiciară, putând solicita instanÅ£ei judecătoreÅŸti competente, în condiÅ£iile Codului de procedură civilă, ca o parte/întreaga valoare a despăgubirilor acordate, să fie suportată de oricare dintre debitorii debitorului asigurat, conform valorii debitului fiecăruia dintre aceÅŸtia.

Art. 30. În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor vinovate de intrarea debitorului în starea de incapacitate de plată este solidară, cu condiÅ£ia ca apariÅ£ia stării de incapacitate să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care ÅŸi-au exercitat mandatul ori în care au deÅ£inut poziÅ£ia care ar fi putut cauza starea de incapacitate. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat starea de incapacitate sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat starea de incapacitate ÅŸi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziÅ£ia lor la aceste decizii.

SANCÅ¢IUNI

 

DISPOZIÅ¢II TRANZITORII ÅžI FINALE

Pentru situaÅ£iile nereglementate în prezentul act normativ, acesta se completează cu Legea nr. 136/1995 privind asigurările ÅŸi reasigurările în România, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, cu Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare ÅŸi supravegherea asigurărilor, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, precum ÅŸi cu alte prevederi legale, aplicabile după caz.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentului act normativ.

*LEGENDÄ‚:

Cifrele / procentele menÅ£ionate în propunerea de act normativ au la bază un studiu efectuat de către Reinvent Consulting asupra unui număr de 5.000 societăţi comerciale, cu o plajă a datei de constituire cuprinsă între anii 1990-2009.

Aria geografică de studiu s-a raportat la 10 zone geografice.

Au fost analizaţi indicatorii economici specifici situaţiilor financiare pe anii: 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009.

Aceste cifre / procente vor fi supuse dezbaterii tuturor persoanelor / autorităţilor / instituÅ£iilor interesate ÅŸi care se vor implica în implementarea Proiectului ARCIP.

Cu titlu de exemplu menÅ£ionăm că valoarea primei de asigurare menÅ£ionată în textul propus dezbaterii este de 0,55% din cifra de afaceri. Opinia noastră este că acest procent nu poate depăşi valoarea de 0,8. O asemenea valoare trebuie să fie una unică, ÅŸi nu trebuie să facă diferenÅ£a între obiecte / domenii de activitate, pentru a respecta un principiu al unicitatii ÅŸi simplificării metodologiei de calcul. Valoarea minima, opinăm că poate fi ÅŸi sub pragul propus de noi de 0,55%.

Prezenta documentaÅ£ie se doreÅŸte a sta la baza unui act normativ ce va reglementa obligativitatea asigurării de răspundere comercială pentru incapacitate de plată a societăţilor comerciale. Aceasta obligativitate o vedem analizată în principal sub aspectul sancÅ£iunii pe care Å£i-o aplică însuÅŸi mediul de afaceri, partenerii comerciali, care atunci când vor avea de ales între mai multe firme cu care să contracteze, vor acorda prioritate celor care pot prezenta o poliţă valabilă de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată. Se doreÅŸte a fi create condiÅ£iile necesare pentru ca mediul de afaceri să fie cel care încurajează existenÅ£a unor asemenea asigurări de natură a optimiza fluxurile comerciale.

Nu se doreÅŸte sancÅ£ionarea comerciantului în mod direct de către stat. Statul nu va mai considera necesar să te urmărească pentru recuperarea datoriilor către bugetul consolidat, comerciantul având interese mult mai mari în a fi contractat cu încredere de alÅ£i agenÅ£i economici.

În prezenta formă de propunere de act normativ nu există inserată nici o sancÅ£iune contravenÅ£ională ce ar fi aplicabilă pentru situaÅ£ia în care o societate alege sa nu încheie PoliÅ£a ARCIP.

Pe data intrării în vigoare a unui asemenea act normativ se vor modifica inclusiv dispoziÅ£iile contrare din Legea nr. 136/1995 privind asigurările ÅŸi reasigurările în România, cu modificările ÅŸi completările ulterioare.