021-318.69.60

< ÎNAPOI

Propunere Act Normativ: Asigurarea de Raspundere Comerciala pentru Incapacitate de Plata

26.11.2014 21:31 | Articol

Propunere Act Normativ: Asigurarea de Raspundere Comerciala pentru Incapacitate de Plata

ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE COMERCIALĂ

PENTRU INCAPACITATE DE PLATĂ

PROPUNERE DE ACT NORMATIV *

CUI SE APLICĂ

Art. 1. Procedurile privind asigurarea de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, instituite prin prezentul act normativ, se aplică societăţilor comerciale astfel cum acestea sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în scopul acoperirii riscului de a intra în incapacitate de plată urmare a unui blocaj financiar, astfel cum această stare este definită în prezentul act normativ. Fac excepţie de la această obligaţie societăţile comerciale, care prin raportare la anumite situaţii speciale în care se află – acestea şi/sau asociaţii/acţionarii şi/sau administratorii societăţii – îndeplinesc anumite condiţii, expres menţionate în prezentul act normativ.

MOTIVELE PENTRU CARE PREZINTĂ INTERES, CU REFERIRE EXPRESĂ LA FINALITATEA OPTIMIZĂRII FLUXURILOR COMERCIALE

Art. 2. Măsurile aplicate în cadrul procedurilor reglementate de prezentul act normativ urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor comercianţilor ce desfăşoară acte de comerţ.

Prezentul act normativ reglementează procedura asigurării obligatorii având ca obiect acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată urmare a unui blocaj financiar al debitorilor contractanţi, titulari ai poliţei – denumiţi în prezentul act normativ debitori asiguraţi, în desfăşurarea de acte juridice de comerţ, în vederea oferirii unui climat de siguranţă în favoarea comercianţilor creditori în scopul realizării creanţelor acestora, într-un termen rezonabil, astfel încât să nu fie afectate fluxurile comerciale existente.

În relaţiile comerciale, Poliţa ARCIP poate reprezenta un instrument de substituire a unei garanţii cu referire la executarea unor obligaţii contractuale.

DEFINIŢIA TERMENILOR FOLOSIŢI

Art. 3. În sensul prezentului act normativ, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:

a) incapacitate de plată – acea stare determinată de un blocaj financiar, în care se află societăţile comerciale, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, care au obligaţii restante, evaluabile în bani, a căror scadenţă a fost depăşită cu 90 de zile calendaristice. Iminenţa incapacitătii de plată poate fi prezumată de către creditor după trecerea unui termen de 60 de zile calendaristice de la data scadenţei debitului, ceea ce confirmă starea de dificultate a debitorului asigurat. În acest sens, creditorul va transmite debitorului său o notificare de plată a datoriei scadente, informându-l de intenţia sa de a se adresa asigurătorului în vederea recuperării creanţei datorate.             

b) contract de asigurare pentru răspunderea comercială pentru incapacitate de plată (Contract ARCIP) – contract comercial în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească creditorilor debitorului asigurat, astfel cum aceştia sunt definiţi prin prezentul act normativ, despăgubirea totală sau parţială pentru prejudiciile produse ca urmare a producerii riscului asigurat, în condiţiile şi în limitele stabilite de prezentul act normativ şi, după caz, ale celorlalte clauze înscrise în poliţă sau în contractul de asigurare;

c) poliţă de asigurare pentru acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată – înscrisul care atestă încheierea Contractului ARCIP;

d) acte de comerţ asigurate – actele de comerţ care se desfăşoară în conformitate cu legislaţia din România şi îndeplinesc condiţiile menţionate în prezentul act normativ spre a fi acoperite prin Poliţa ARCIP;

e) societate de asigurare – asigurătorul astfel cum acesta este definit la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;

f) debitor asigurat – persoana juridică asigurată, deţinătoare a unei poliţe/contract de asigurare pentru acoperirea riscului de intrare în incapacitate de plată, întocmită/întocmit în baza dispoziţiilor prezentului act normativ;

g) creditori ai debitorului asigurat – beneficiari ai contractelor de asigurare, ale căror creanţe nu au fost onorate de debitorul asigurat şi care sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un Contract ARCIP, în conformitate cu dispoziţiile prezentului act normativ;

h) creanţe de asigurări – sumele cuvenite creditorilor unui debitor asigurat, care rezultă dintr-un contract de asigurare, până în limita sumelor rezervate pentru aceşti creditori;

i) persoană semnificativă – administratorul şi/sau conducerea executivă a debitorului asigurat;

j) acţionar semnificativ – orice persoană care, nemijlocit şi singură sau, după caz, prin intermediul ori în legătură cu alte persoane, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al debitorului asigurat sau îi conferă acestuia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor ori care, după caz, dau posibilitatea acestei persoane să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii debitorului asigurat în cadrul căreia are poziţia semnificativă, astfel cum acesta este definit la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;

k) întreprinderea/societatea – persoana juridică ce desfăşoară o activitate economică în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;

l) întreprinderea/societatea în dificultate este persoana juridică al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar care execută sau este capabilă să execute obligaţiile exigibile;

m) Arhiva Electronică de Creanţe Asigurate – denumită în continuare Arhiva,  bază de date unică la nivel naţional, care asigură înscrierea creanţelor direct evaluabile în bani, având valori de peste 1.000 lei fiecare, rezultate din actele de comerţ asigurate.

CONDIŢII DE GARANTARE PENTRU DEBITORI

LIMITE DE GARANTARE A ACTELOR COMERCIALE

Art. 4. Societăţile comerciale care desfăşoară acte de comerţ pe teritoriul României, au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere comercială pentru incapacitate de plată şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Fac excepţie de la această obligaţie societăţile comerciale despre situaţia cărora există menţiuni exprese în prezentul act normativ, ca neputând beneficia de dreptul de a încheia o asemenea asigurare.

Art. 5. La încheierea precum şi cu ocazia derulării actelor juridice de comerţ, comercianţii au obligaţia prezentării, la cererea contractantului a dovezii existenţei unei asigurări de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, în condiţiile prezentului act normativ.

Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere comercială pentru incapacitate de plată. Încheierea contractului de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată se poate dovedi şi cu poliţa de asigurare.

Art. 6. Societăţile comerciale, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, au obligaţia efectuării tuturor plăţilor datorate către orice creditor, inclusiv cele pentru achitarea obligaţiilor cu orice titlu către stat.

Debitorul asigurat se obligă la un comportament comercial adecvat, caracterizat prin prudenţialitate, fără să se supună unor riscuri nemotivate de o înaltă amploare, de natură să ducă în mod vădit la starea de încetare de plăţi şi blocaj financiar.

Art. 7. Asigurătorul are dreptul să verifice – ori de câte ori consideră necesar – situaţiile financiare centralizatoare ale debitorului asigurat, dar fără ca prin asemenea proceduri activitatea comercială curentă a celui verificat să sufere întârzieri. În acest sens debitorul asigurat se obligă să pună la dispoziţia asigurătorului documentele financiar contabile solicitate de reprezentanţii acestuia, relevante pentru indicatorii care stau la baza validării poliţei. În situaţia în care asigurătorul va considera necesar, va putea solicita efectuarea de verificări suplimentare în vederea stabilirii concordanţei între datele contabile rezultate din documentele prezentate şi situaţia de fapt.

Prin Contractul ARCIP se va asigura confidenţialitatea datelor şi informaţiilor transmise de către comerciant asigurătorului său.

Prin norme metodologice se vor stabili documentele financiar contabile care pot fi solicitate de către asigurător cu ocazia efectuării unei verificări.

Art. 8. În sensul prezentului act normativ, se stabilesc următoarele limite de garantare a activităţii comerciale a debitorului asigurat, reprezentând suma maximă ce poate face obiectul unei despăgubiri survenite în condiţiile ARCIP:

(i) Pentru debitorii asiguraţi care au depus o primă situaţie financiară: Cifra de Afaceri a debitorului asigurat, pe anul precedent, fără ca suma maximă să poată depăşi 100 x Valoarea Capitalului Social;

(ii) Pentru debitorii asiguraţi care nu au depus o primă situaţie financiară: 5 x Valoarea Capitalului Social.

Calculul limitelor sumelor asigurate, se vor face prin raportare la anumiţi indici ai debitorului asigurat, astfel:

Suma minimă ce poate face obiectul unei despăgubiri survenite în conditiile intervenirii unui eveniment asigurat prin Poliţa ARCIP, este echivalentul in Lei a 200 EURO.

Art. 9. Prima de asigurare se plăteşte semestrial/anual iar valoarea acesteia va fi de 0,55% din valoarea cifrei de afaceri pe anul anterior încheierii Poliţei ARCIP – pentru debitorii asiguraţi care au depus cel puţin o situaţie financiară, respectiv de 0,55% x 5 x Valoarea Capitalului Social pentru cei care nu au depus încă asemenea situaţii financiare la instituţiile abilitate.

Art. 10. În considerentele menţionate in art. 9 de mai sus, pentru toate poliţele ARCIP încheiate de debitori asiguraţi ai căror cifră de afaceri pe anul anterior încheierii acesteia depăşeşte echivalentul în Lei a 750.000 EURO, debitorul asigurat va fi obligat să apeleze la o firmă specializată în vederea efectuării unui audit financiar, raportul de audit urmând să fie prezentat asigurătorului.

Astfel, auditul trebuie efectuat anterior depunerii bilanţului, orice asigurare devenind valabilă, în condiţiile în care Contractul ARCIP a fost semnat, doar după data depunerii bilanţului.

Art. 11. În plus faţă de cele menţionate mai sus în prezentul act normativ, pentru ca un act de comerţ să facă obiectul despăgubirii aferente poliţei ARCIP, debitorul asigurat trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:

(i) să nu fie înregistrat cu fapte în centrala riscurilor bancare în ultimul an calendaristic – cu referire la un incident major, respectiv în ultimele 3 luni – cu referire la un incident minor;

(ii) să nu aibă datorii către bugetul consolidat de stat mai vechi de 30 de zile, de la data la care există obligaţia persoanei juridice de raportare, chiar dacă asemenea raportări nu au fost efectuate;

(iii) să nu conteste obligaţia de plată, astfel cum este reclamată de către creditor, invocând că aceasta nu este certă şi/sau lichidă şi/sau exigibilă;

(iv) să aibă minim câte un salariat (alţii decât cei care au şi calitatea de asociat/acţionar în societatea respectivă), angajat cu norma întreagă de muncă, pentru fiecare nivel al cifrei de afaceri de 150.000 EURO.

Art. 12. În cazul în care valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat depăşeşte valoarea echivalentului în lei a sumei de 250.000 EURO, prin Contractul ARCIP asigurătorul poate solicita acţionarilor/asociaţilor debitorului asigurat constituirea unei garanţii reale mobiliare având ca obiect acţiunile/părţile sociale emise de debitorul asigurat, în scopul oferirii unei garanţii suplimentare în favoarea asigurătorului pentru situaţia intervenirii unui eveniment asigurat. Dacă oricare dintre acţionarii/asociaţii debitorului asigurat refuză constituirea garanţiei reale mobiliare având ca obiect acţiunile/părţile sociale deţinute, asigurătorul va avea dreptul să limiteze, în cazul intervenirii evenimentului asigurat, acordarea sumei asigurate la valoarea echivalentului in Lei a 250.000 EURO, în acest sens fiind înscrisă şi menţiune în Arhivă.

Art. 13 Oricare din următoarele situaţii, pot fi considerate de către asigurător a fi de natură să majoreze riscul asigurat:

(i) creşterea cifrei de afaceri cu 30 % peste valoarea avută în vedere de către asigurător cu ocazia semnării Contractului ARCIP. Astfel, dacă în perioada de derulare a Contractului ARCIP, un nou bilanţ al activităţii debitorului asigurat se depune la administraţia financiară, rezultând o diferenţă cu peste 30 % a cifrei de afaceri avută în vedere de către asigurător la momentul încheierii unui asemenea contract, asigurătorul va putea considera că a intervenit majorarea riscului asigurat;

(ii) realizarea oricărei cesiuni având ca obiect acţiuni/părţi sociale emise de debitorul asigurat;

(iii) schimbarea unui administrator/consiliului de administraţie al debitorului asigurat;

(iv) realizarea prin orice modalitate a unor proceduri care au ca efect divizarea unui debitor asigurat sau fuziunea cu acesta.

Art. 14. Sunt exceptate de la încheierea Contractului ARCIP, neputând beneficia de drepturile de a-i fi garantate actele de comerţ printr-o asemenea asigurare comercială obligatorie, următoarele categorii de societăţi comerciale:

(i) societăţile comerciale împotriva cărora există pronunţată o hotărâre irevocabilă de condamnare pentru infracţiuni economice;

(ii) societăţile comerciale împotriva cărora a fost deschisă procedura insolvenţei anterior solicitării de încheiere a contractului de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, şi s-a dispus intrarea în faliment, în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. După deschiderea procedurii insolvenţei, doar aprobarea expresă a unui plan de reorganizare confirmă asigurate actele de comerţ încheiate după introducerea cererii de deschidere a unei asemenea proceduri;

(iii) societăţile comerciale care se află în una din următoarele situaţii: dacă societatea comercială şi/sau acţionarii/asociaţii sau administratorii acesteia au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori solicitării de încheiere a Contractului ARCIP;

(iv) societăţile comerciale care se află în una din următoarele situaţii: dacă societatea comercială şi/sau administratorii acesteia au înscrise fapte în cazierul fiscal, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de cele menţionate în alineatul precedent, la momentul încheierii Contractului ARCIP, reprezentanţii societăţilor comerciale vor semna declaraţii pe proprie răspundere cu privire la (ne)/existenţa vreuneia dintre situaţiile prezentate. La solicitarea asigurătorului, aceştia vor putea fi obligaţi să prezinte anumite documente suplimentare de natură să confirme că societatea comercială şi/sau acţionarii/asociaţii şi/sau administratorii acesteia nu se află sub incidenţa vreunei asemenea situaţii.

În situaţia în care, la data încheierii actului comercial, debitorul asigurat se află în una din situaţiile menţionate mai sus în alin. 1, dar nu îl informează despre aceasta pe contractantul său, iar în perioada de derulare contractuală dintre cei doi, debitorul asigurat intră în incapacitate de plată, societatea asiguratoare va fi obligată la plata despăgubirilor în limita sumei asigurate, dar ulterior va avea dreptul de a se îndrepta împotriva debitorului asigurat şi/sau acţionarilor/asociaţilor acestuia şi/sau administratorilor acestuia, care se dovedesc a fi vinovaţi de situaţia respectivă.

Art. 15. Orice creditor va fi îndreptăţit să-şi înregistreze creanţa într-o arhivă de creanţe, ce va fi creată special în acest scop. Înscrierile în Arhivă vor putea fi realizate indiferent de limita sumei asigurate de către debitorul asigurat. Totuşi, peste valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat, orice înscriere devine eligibilă a fi recuperată doar în momentul eliberării debitorului de alte obligaţii valabile înscrise anterior în Arhivă. Nu există o altă ordine de preferinţă în eliberarea sumei asigurate, decât cea determinată de data înscrierii.

Înscrierea în Arhivă nu conferă validitate unei creanţe lovite de nulitate, astfel încât, dacă în realitate nu există un act de comerţ asigurat, înscrierea respectivă nu va produce nici un efect.

Dacă valoarea sumei asigurate de către debitorul asigurat depăşeşte valoarea echivalentului în lei a sumei de 250.000 EURO, înscrierea în Arhivă devine obligatorie.

Art. 16. În cazul în care creditorul acceptă să intre într-o relaţie contractuală fără a solicita dovada existenţei unei asemenea asigurări de răspundere comercială, iar debitorul nu are încheiată o asemenea asigurare – chiar dacă în conformitate cu dispoziţiile prezentului act normativ era obligat la aceasta – creditorul va suporta întregul risc al neîndeplinirii de către debitorul său a obligaţiilor sale contractuale, creditorul având posibilitatea să se folosească de toate mijloacele legale în scopul recuperării de la debitorul său, pe calea dreptului comun, a unui asemenea prejudiciu.

Art. 17. Actele de comerţ ale debitorului asigurat având ca obiect creditări efectuate de către acţionarii/asociaţii acestuia nu sunt acoperite prin asigurarea oferită de Poliţa ARCIP.

Art. 18. Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, alte restrângeri cu privire la persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere comercială pentru incapacitate de plată, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.

Art. 19. Despăgubirile se plătesc de către asigurător direct creditorilor prejudiciaţi.

Despăgubirile nu pot fi urmărite de terţi, alţii decât creditorii asiguratului debitor. Astfel, asemenea despăgubiri vor putea fi urmărite de creditori, în limita creanţelor datorate acestora, înscrise sau nu în Arhivă, având prioritate cele înscrise şi respectându-se ordinea unei asemenea înscrieri, conform celor menţionate în prezentul act normativ.

Art. 20. Odată cu încasarea în numerar a despăgubirii, creditorii prejudiciaţi de către debitorul asigurat vor declara în scris că şi-au recuperat creanţele înscrise în Arhivă şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere comercială şi nici de la debitorul asigurat în legătură cu sumele înscrise în mod valabil în Arhivă.

Art. 21. În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere comercială direct în contul bancar al creditorului prejudiciat, acesta se consideră a fi integral despăgubit dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere comercială eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.

Împreună cu efectuarea plăţii în contul creditorului prejudiciat, asigurătorul va notifica creditorul, în scris – la adresa sediului social, astfel cum acesta este declarat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului – despre efectuarea unei asemenea plăţi.

Art. 22. Chiar dacă asemenea plăţi, în numerar sau prin virament bancar, au fost realizate de către asigurător, creditorii îşi păstrează dreptul de a-i acţiona pe debitori pe calea dreptului comun cu referire la orice sume datorate şi scadente rezultate din contractul comercial încheiat, neînscrise în Arhivă ori neplătite de către asigurător, indiferent de motivul pentru care o asemenea plată nu a fost realizată.

Art. 23. Suma asigurată în baza Contractulului ARCIP, va acoperi doar preţul real şi serios, menţionat în oricare şi toate contractele comerciale încheiate de către debitorul asigurat, astfel cum acesta este şi înscris în Arhivă, în condiţiile în care sunt respectate celelalte cerinţe menţionate in prezentul act normativ.

Art. 24. Fiecare act de comerţ materializat printr-un contract comercial va avea expres menţionată valoarea de asigurare ARCIP la care creditorul are dreptul în cazul intervenirii evenimentului asigurat în baza unei Poliţe ARCIP, astfel: „În scop ARCIP valoarea contractului se stabileşte a fi de ______ lei”.

Această valoare de asigurare ARCIP este şi valoarea care va fi avută în vedere cu ocazia înscrierii creanţei creditorului în Arhivă, respectiv valoarea la care se va realiza despăgubirea creditorului conform prezentului act normativ.

Părţile contractante la actul de comerţ asigurat pot agrea valori ARCIP diferite, pentru prestaţiile fiecăreia dintre acestea.

Art. 25. Asigurătorul va fi obligat la plata sumelor asigurate, datorate în favoarea creditorilor debitorului asigurat, chiar dacă asemenea creanţe nu au fost înscrise în Arhivă, dacă valoarea totală a sumelor înscrise în mod valabil în Arhivă nu atinge valoarea sumei asigurate.

Art. 26. Asigurătorul poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la debitorul asigurat.

În relaţia dintre părţile semnatare, Contractul ARCIP reprezintă titlu executoriu.

Art. 27. În situaţia în care asigurătorul, indiferent de motiv, nu a reuşit recuperarea sumelor plătite drept despăgubiri în favoarea oricărui şi tuturor creditorilor, de la debitorul asigurat, asigurătorul poate recupera sumele plătite de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

(i) starea de incapacitate de plată a fost produsă de către debitorul asigurat, cu intenţie;

(ii) starea de incapacitate de plată a fost determinată de acte încheiate de persoanele semnificative sau/şi de acţionarii semnificativi ai debitorului asigurat, în cadrul căruia deţin această calitate, în anul anterior intrării asiguratului în această stare. Fără a avea caracter limitativ, asemenea acte se pot referi la:

(a)                  acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate conform dispoziţiilor legale;

(b)                  acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile debitorului asigurat;

(c)                   acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere al debitorului asigurat;

(d)                  acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu debitorul asigurat. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

- deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale debitorului asigurat;

- este permanent legată de debitorul asigurat prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;

- exercită atribuţii de control asupra debitorului asigurat;

(e)                  acte încheiate cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către asigurător şi/sau creditori sau de a le leza în orice mod interesele legitime şi drepturile acestora.

În plus faţă de situaţiile prezentate in alineatul precedent, asigurătorul va avea dreptul de a se îndrepta împotriva organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii debitorului asigurat, precum şi împotriva oricărei alte persoane care a cauzat starea de incapacitate a debitorului asigurat, prin una dintre faptele menţionate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Art. 28. Debitorul asigurat răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului asigurătorului de a se îndrepta cu succes împotriva celor răspunzători de producerea prejudiciului.

Art. 29. În situaţia în care asigurătorul nu reuşeşte să recupereze de la persoanele menţionate mai sus, respectiv de la debitorul asigurat şi/sau de la persoanele care se fac vinovate de starea de incapacitate de plată în care se regăseşte debitorul asigurat, asigurătorul are posibilitatea, pe calea dreptului comun, de a recupera sumele plătite drept despăgubiri de la debitorii debitorului asigurat.

O asemenea recuperare va putea avea loc – asigurătorul având dreptul de a se substitui în drepturile debitorului asigurat atât în mod direct cât şi pe cale judiciară, putând solicita instanţei judecătoreşti competente, în condiţiile Codului de procedură civilă, ca o parte/întreaga valoare a despăgubirilor acordate, să fie suportată de oricare dintre debitorii debitorului asigurat, conform valorii debitului fiecăruia dintre aceştia.

Art. 30. În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor vinovate de intrarea debitorului în starea de incapacitate de plată este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de incapacitate să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza starea de incapacitate. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat starea de incapacitate sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat starea de incapacitate şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.

SANCŢIUNI

 

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Pentru situaţiile nereglementate în prezentul act normativ, acesta se completează cu Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, cu Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu alte prevederi legale, aplicabile după caz.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prevederilor prezentului act normativ.

*LEGENDĂ:

Cifrele / procentele menţionate în propunerea de act normativ au la bază un studiu efectuat de către Reinvent Consulting asupra unui număr de 5.000 societăţi comerciale, cu o plajă a datei de constituire cuprinsă între anii 1990-2009.

Aria geografică de studiu s-a raportat la 10 zone geografice.

Au fost analizaţi indicatorii economici specifici situaţiilor financiare pe anii: 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009.

Aceste cifre / procente vor fi supuse dezbaterii tuturor persoanelor / autorităţilor / instituţiilor interesate şi care se vor implica în implementarea Proiectului ARCIP.

Cu titlu de exemplu menţionăm că valoarea primei de asigurare menţionată în textul propus dezbaterii este de 0,55% din cifra de afaceri. Opinia noastră este că acest procent nu poate depăşi valoarea de 0,8. O asemenea valoare trebuie să fie una unică, şi nu trebuie să facă diferenţa între obiecte / domenii de activitate, pentru a respecta un principiu al unicitatii şi simplificării metodologiei de calcul. Valoarea minima, opinăm că poate fi şi sub pragul propus de noi de 0,55%.

Prezenta documentaţie se doreşte a sta la baza unui act normativ ce va reglementa obligativitatea asigurării de răspundere comercială pentru incapacitate de plată a societăţilor comerciale. Aceasta obligativitate o vedem analizată în principal sub aspectul sancţiunii pe care ţi-o aplică însuşi mediul de afaceri, partenerii comerciali, care atunci când vor avea de ales între mai multe firme cu care să contracteze, vor acorda prioritate celor care pot prezenta o poliţă valabilă de asigurare de răspundere comercială pentru incapacitate de plată. Se doreşte a fi create condiţiile necesare pentru ca mediul de afaceri să fie cel care încurajează existenţa unor asemenea asigurări de natură a optimiza fluxurile comerciale.

Nu se doreşte sancţionarea comerciantului în mod direct de către stat. Statul nu va mai considera necesar să te urmărească pentru recuperarea datoriilor către bugetul consolidat, comerciantul având interese mult mai mari în a fi contractat cu încredere de alţi agenţi economici.

În prezenta formă de propunere de act normativ nu există inserată nici o sancţiune contravenţională ce ar fi aplicabilă pentru situaţia în care o societate alege sa nu încheie Poliţa ARCIP.

Pe data intrării în vigoare a unui asemenea act normativ se vor modifica inclusiv dispoziţiile contrare din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare.